scriu ca să mă înțeleg. despre întoarcerea acasă — mișcare naturală, mâncare și relații vindecătoare
scriu de când mă țin minte. primul text conservat e o poezie despre moartea unei furnicuțe. de-atunci am scris sute de texte — pe blog, în ziare și publicații online.
în 2022 m-am întors acasă și am decis să scriu. pentru totdeauna. am început c-un eseu despre prietenie care s-a transformat în primul meu roman, „în spațiu nu se aude nimic”. mi-am dat seama c-o singură carte n-ajunge ca să cuprind toate schimbările prin care trec. așa c-a devenit o trilogie: „înapoi acasă”. urmează volumul „chințucuroi”.
manifest:
public independent. pentru că:
- n-am găsit o editură serioasă care să-mi împărtășească valorile;
- nu-mi cedez munca gratis, în schimbul vizibilității;
- nu-mi asociez numele cu personaje toxice, abuzatori, „intelectuali” care-mi denigrează partenera, sora, mama.
public independent pentru că scrisul e muncă. o muncă grea, lungă, care izolează. și care-i extrem de rar recompensată de sistemul editorial actual. e scandalos să muncești ani și să primești doar o copertă cu numele tău (și, dacă ai noroc, câteva mii de lei, de la companii care fac profituri de sute de mii sau milioane de euro anual). pentru că asta-i realitatea scrisului. foarte puțini scriitori trăiesc din scris. și mai puțini sunt plătiți corect pentru munca lor. sau defel.
industria premiază tot mai des succesul de masă. texte tot mai simple, în locul unora cu profunzime. în contextu' ăsta, auto-publicarea e un gest de supraviețuire: trebuie să creez un traseu direct între tine și munca mea, fără intermediari care s-o dilueze, fără presiunea profitului care s-o optimizeze algoritmic pentru „piață”.
e greu. dar scriu și fiindcă-i un act miraculos de explorare, cunoaștere, vindecare. și n-aș da asta pentru nimic în lume. dacă vrei să vii cu mine pe această cărare timidă, poți contribui aici.
cv scurt: